Definita cuvantului grupare
GRUPÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepții sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. [< grupa].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu grupare
TERMITA'RE, verb, s.f. Acțiunea distrugatoare a diverselor grupări locale, mai ales la sate , dupa 1990 asupra bunurilor ce au aparținut colectivității sau celor expropiați de regimul comunist. Termitarea rezultă în ruinarea sau distrugerea completă a conacelor, grajdurilor, serelor, garajelor, stâlpilor de electricitate, canalelor de irigație, dalajului, etc.
Termen pejorativ propus de Bogdan Popescu (1997) in presa românească din străinătate, preluat sporadic in cea din țara. Vezi definitia »
ÎMPODOBÍRE, împodobiri, s. f. Acțiunea de a (se) împodobi; decorare, înfrumusețare; (concr.) podoabă, ornament. – V. împodobi. Vezi definitia »
AUTOFRÂNÁRE, autofrânări, s. f. Împiedicare a mișcării unui mecanism din cauza frecării cu suprafețele de contact. [Pr.: a-u-] – Auto1- + frânare. Vezi definitia »
AMENAJÁRE, amenajări, s. f. Acțiunea de a amenaja; întocmire rațională, aranjare. Vezi definitia »
CAPTURÁRE, capturări, s. f. Acțiunea de a captura. – V. captura. Vezi definitia »