CĂLĂÚZĂ, călăuze, s. f. 1. Persoană care însoțește pe cineva spre a-i arăta drumul și spre a-i da indicațiile sau explicațiile necesare; ghid. 2. Persoană care îndrumează într-o acțiune, într-un domeniu de cercetare etc.; conducător, îndrumător. 3. Îndreptar, ghid. [Var.: călăúz s. m.] – Din tc. kılavuz, ngr. kalaúzis. Vezi definitia »

FILIMÍCĂ s. f. Plantă erbacee decorativă și medicinală, cu miros plăcut și puternic, cu flori galbene-aurii sau galbene-roșietice (Calendula officinalis). – Et. nec. Vezi definitia »

BARCHETÍNĂ s. f. velier cu trei, patru sau cinci arbori și vele aurice, în afară de arborele trinchet, cu vele pătrate. (<it. barchetinna) Vezi definitia »

GHEÁTRĂ s.f. v. ghetre. Vezi definitia »

TELEGÚȚĂ, teleguțe, s. f. Diminutiv al lui teleagă; telegea. – Teleagă + suf. -uță. Vezi definitia »