ORĂTÁNIE, orătănii, s. f. Pasăre de curte. [Var.: orătắnie, orăténie s. f.] – Din oară². Vezi definitia »

GEOTERMÍE s. f. 1. căldură internă a Pământului. 2. parte a geologiei care studiază variațiile în adâncime ale temperaturii uscatului, mărilor și oceanelor. (< fr. géothermie) Vezi definitia »

FASCIÁȚIE s.f. Anomalie la plante în care unele organe se lățesc sau poartă numeroase apendice. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. fasciation]. Vezi definitia »

GODÍE, godii, s. f. (Mar.) Ramă² lungă care servește la godiere. – Din fr. godille. Vezi definitia »

VOCÁȚIE s.f. 1. Aptitudine, înclinare specială pentru o anumită artă, știință sau profesiune; predispoziție, chemare. 2. (Jur.) Vocație succesorală = drept al cuiva de a veni la o succesiune ca rudă sau ca soț supraviețuitor. [Gen. -iei, var. vocațiune s.f. / cf. fr. vocation, lat. vocatio]. Vezi definitia »