DIATOMÍT s. n. rocă organogenă silicioasă prin sedimentarea cochiliilor de diatomee; tripoli, kiselgur. (< fr. diatomite) Vezi definitia »

STREPEZÍT, -Ă, strepeziți, -te, adj. (Despre dinți sau mucoasa bucală) Iritat în urma consumului de fructe sau alimente acre, astringente. [Var.: sterpezít, -ă adj.] – V. strepezi. Vezi definitia »

pochít, -ă, adj. (reg.) lovit, bătut (în cap). Vezi definitia »

polfăít¹ s.n. (reg.) polfăială (v.). Vezi definitia »

PRICOPSÍT, -Ă, pricopsiți, -te, adj. (Pop.) 1. Ajuns la o situație materială bună, îmbogățit (fără muncă); ajuns, căpătuit. ♦ (Substantivat) Epitet dat unei persoane nechibzuite, care nu e bună de nimic. 2. Instruit, învățat². [Var.: procopsít, -ă adj.] – V. pricopsi. Vezi definitia »