scopoșénie, scopoșénii, s.f. (înv.) țel, țintă, obiectiv. Vezi definitia »

OBSTRÚCȚIE s. f. 1. (med.) astupare a unui canal, a unui vas de sânge etc.; ocluzie, obliterație. 2. manevră, uneltire, opunere înverșunată pentru a zădărnici o acțiune (parlamentară). 3. (sport) manevră neregulamentară prin care un apărător încearcă să împiedice pe atacantul advers și să ajungă mingea fără ca el însuși să încerce s-o joace. ◊ acțiune neregulamentară prin care un boxer încearcă să-și împiedice adversarul să lovească. (< fr. obstruction, lat. obstructio) Vezi definitia »

HEBEFRENÍE s. f. formă clinică a schizofreniei la pubertate, care se manifestă prin comportament pueril, cu tendințe spre acte antisociale. (< fr. hébéphrénie) Vezi definitia »

VOIOȘÍE, voioșii, s. f. Voie bună, veselie, bună dispoziție. – Voios + suf. -ie. Vezi definitia »

ELECTROCORTICOGRAFÍE s.f. Tehnică de studiere a activității electrice a cortexului cerebral cu ajutorul unor electrozi aplicați pe suprafața creierului. [Gen. -iei. / < fr. électrocorticographie]. Vezi definitia »