plecățél, -éa, plecățícă, adj. 1. (înv. și reg.) puțin aplecat, puțin înclinat într-o parte, lăsat puțin în jos. 2. (reg.; despre miei) care este dat să sugă la altă oaie decât cea care l-a fătat. Vezi definitia »

MUNCÉL, muncele, s. n. Munte sau deal mic, care constituie o treaptă mai coborâtă a unui lanț sau a unui masiv muntos, cu structură cutată, alcătuit din roci dure. – Din lat. monticellus. Vezi definitia »

MĂRTĂCÉL, mărtăcei, s. m. Diminutiv al lui martac. Vezi definitia »

OVARIOCÉL s. n. hernie a ovarului (1). (< fr. ovariocèle) Vezi definitia »

pomușél, pomușéi, s.m. (reg.) 1. plantă de culoare verde-alburie care crește în mici tufe dese pe ziduri și pe marginea drumurilor. 2. cătină roșie. Vezi definitia »