posádă (posắzi), s. f. – 1. Cartier, periferie, suburbie. – 2. Post de graniță. – 3. Contribuție specială pentru menținerea unei fortărețe. – 4. Dispozitiv care reglează grosimea măcinișului. – Var. posad. Sl. posadŭ „cartier”, posada „așezare”, de la posaditi „a așeza” (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 323), cf. sad, răsad. Pentru contribuție, cf. Pintea, Cercetări istorice, XIII, 145. – Der. posădi, vb. (Banat, a așeza), din sl., sb. posaditi; posadnică, s. f. (amantă), din sl. posadĭnica. Vezi definitia »

BABÁCĂ, babaci, s. m. (Reg.) Tată. ◊ Expr. Trai, neneaco, cu banii babachii = viață fără griji cu banii tatălui, p. ext., cu banii altuia. ♦ (La pl.) Părinți. [Var.: băbácă s. m.] – Ngr. babakas. Vezi definitia »

MICROFÍȘĂ s.f. Fotografie care reproduce la scară redusă pagini de carte sau alte materiale. [< fr. microfiche]. Vezi definitia »

SINDESMÍTĂ s. f. inflamație a ligamentelor. (< fr. syndesmite) Vezi definitia »

ZMĂCINĂTÚRĂ, zmăcinătúri, s. f. Scuturare, clătinare, zgâlțâitură. (zmăcina + suf. -tură) Vezi definitia »