păhuíe, păhuí, s.f. (reg.) 1. ramură de fag pusă la stâlpul porții de 23 aprilie. 2. căpiță mare de fân. 3. (la pl.) prăjinile lungi așezate pe vârful clăilor de fân sau peste coama șirelor de paie; martaci, panze, păuși, păuze. 4. persoană înaltă, slabă și neîndemânatică. Vezi definitia »

SITOFOBÍE s.f. v. sitiofobie. Vezi definitia »

COSMOFOTOGRAMMETRÍE s. f. metodă fotogrammetrică de măsurare și de reprezentare grafică a unor mari porțiuni din suprafața terestră sau din suprafața celorlalte planete, întocmind hărți pe baza fotografiilor luate din sateliți artificiali. (< fr. cosmophotogrammétrie) Vezi definitia »

GENERÁȚIE, generații, s. f. 1. Totalitatea oamenilor (dintr-o comunitate socială dată) care sunt cam de aceeași vârstă. ◊ Expr. Din generație în generație = din tată în fiu; de la o epocă la alta (până la noi). ♦ Perioadă de timp care desparte vârsta tatălui de cea a fiului. 2. Totalitatea animalelor domestice care aparțin aceleiași specii sau rase și care s-au născut în același an. 3. (în sintagma) Teoria generației spontanee = teorie materialistă naivă conform căreia din materii minerale sau organice pot lua naștere unele organisme vii în mod spontan. – Din fr. génération, lat. generatio. Vezi definitia »

INCAVÁȚIE s. f. adâncitură executată la suprafața unei piese prin deformare plastică. (< engl. incavation, lat. incavatio) Vezi definitia »