STRATIFICÁRE s.f. Faptul de a (se) stratifica; stratificație. 1. Așezarea rocilor sedimentare în strate suprapuse; formație de roci sedimentare cu mai multe strate suprapuse. 2. Punerea semințelor sau a butașilor în straturi succesive alternate cu nisip în scopul păstrării lor și al favorizării germinației sau înrădăcinării. 3. Împărțire a populației unei societăți în diverse categorii după poziția acestora în structura socială. [< stratifica]. Vezi definitia »

nasture Vezi definitia »

DEZDOÍRE s. f. Acțiunea de a (se) dezdoi. – V. dezdoi. Vezi definitia »

SIMȚÍRE, simțiri, s. f. 1. Faptul de a simți; sensibilitate (1). 2. Trăire afectivă, afect, sentiment. 3. Stare normală a organismului în care omul este pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul lui, fiind stăpân pe simțurile și pe facultățile lui intelectuale. ◊ Loc. adj. Fără simțire = fără cunoștință; leșinat. ◊ Expr. A-și pierde simțirea (sau simțirile) = a leșina. A-și veni în simțire (sau în simțiri) = a-și reveni din leșin; a-și veni în fire; a-și recăpăta stăpânirea de sine. ♦ (Rar) Simț (1). 4. (Înv. și pop.; și în sintagma simțire de sine) Bun-simț, bună-cuviință. – V. simți. Vezi definitia »

ABORDÁRE, abordări, s. f. Acțiunea de a aborda. – V. aborda. Vezi definitia »