bourél² (bou mic, melc) (bo-u-) s. m., pl. bouréi Vezi definitia »

a-și da drumul pe el / pe ea expr. (eufem.) a urina sau defeca involuntar în haine / în așternuturi / în pat. Vezi definitia »

MENINGOCÉL s.n. (Med.) Tumoare a craniului formată de o hernie a meningelor. [< fr. méningocèle, cf. gr. meninx – membrană, kele – tumoare]. Vezi definitia »

aerél s.m. (înv. și pop.) substanță cu miros urât și gust grețos, întrebuințată în medicină. Vezi definitia »

muncél (-éi), s. m. – Colină, înălțime, mușuroi. Lat. monticellus (Pușcariu 1126; Candrea-Dens., 1170; REW 5670), cf. it. monticello, vegl. munčal, fr. monceau, prov. moncel, sp. montecillo, calabr. munziollu. E dubletul lui mușcel (var. muscel), s. m. (Munt., Olt., colină), a cărui derivare e mai puțin clară (poate prin încrucișare cu rădăcina expresivă mot- „măciulie”, cf. motocel, caz în care ar trebui să se pornească de la *moțcel; după Tiktin, din *munțicel). Vezi definitia »