PIRHELIOMÉTRU, pirheliometre, s. n. Aparat pentru măsurarea intensității radiației solare directe, pe baza determinării cantității de căldură rezultate prin absorbția acestei radiații. [Pr.: -li-o-] – Din fr. pyrhéliomètre, germ. Pyrheliometer. Vezi definitia »

HOMOCÉNTRU, homocentre, s. n. (Mat.) Centru comun mai multor cercuri. [Var.: omocéntru s. n.] – Din fr. homocentre. Vezi definitia »

MAGNETOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea intensității câmpurilor magnetice. [< fr. magnétomètre]. Vezi definitia »

ÎNĂÚNTRU adv. În interior. [Var.: năúntru, (reg.) înlăúntru, înúntru, înlúntru adv.] – Probabil lat. [in] illac intro. Vezi definitia »

ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum. Vezi definitia »