TEGUMÉNT s. n. 1. înveliș organic al corpului mamiferelor; piele. 2. (bot.) membrană care înconjură și protejează un organ; înveliș protector al embionului și al seminței plantelor. (< fr. tégument, lat. tegumentum) Vezi definitia »

AUTOPORTÁNT, -Ă, autoportanți, -te, adj. (Tehn.) Capabil să preia singur anumite sarcini, fără elemente structurale ajutătoare. – Din fr. autoportant. Vezi definitia »

TANÁNT, -Ă adj. Care conține acid tanic. // s.m. (Chim.) Substanță care are însușirea de a tăbăci pielea; (p. ext.) materie primă naturală care conține o astfel de substanță. [< fr. tannant]. Vezi definitia »

element in constructia unei sobe intre soba propriu zisa si fumuri Vezi definitia »

COMITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care încredințează cuiva un mandat, împuternicindu-l să-i facă anumite acte juridice; mandatar. [< germ. Kommitent, cf. it. commettente]. Vezi definitia »