EDÉN s.n. (Liv.) Rai, paradis. ♦ (Fig.) Loc foarte frumos, foarte plăcut, încântător. [Pl. (rar) -nuri. / cf. fr. éden, ebr. eden – câmpie]. Vezi definitia »

PROTOBITÚMEN s. n. Bitumen în stare de formare, care reprezintă prima fază de transformare a materiei organice în țiței. – Din germ. Protobitumen. Vezi definitia »

IGNIGÉN, -Ă adj. (Rar) Care produce foc. [< fr. ignigène, lat. ignigenus]. Vezi definitia »

AMBIGÉN, -Ă, ambigeni, -e, adj. (Gram.; rar, în sintagmele) Genul ambigen (și substantivat, n.) = genul neutru. Substantiv ambigen = substantiv neutru. – Din lat. ambigenus „corcit”. Vezi definitia »

ASTMOGÉN, -Ă adj. care produce crize de astmă. (< fr. asthmogène) Vezi definitia »