ALEATÓRIC, -Ă, aleatorici, -ce, adj. (Livr.; despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard; stocastic. ♦ (Muz.) Care se bazează pe improvizație; care lasă execuția la inspirația interpretului [Pr.: -le-a-] – Aleator[iu] + suf. -ic. Vezi definitia »

GENÉTIC, -Ă I. adj. referitor la genetică sau la geneză; referitor la ereditate, la gene, la geneză (1); ereditar. ♦ inginerie ~ă = ansamblu de operații efectuate „in vitro” cu gene, cromozomi și, uneori, cu celule întregi, în scopul „construirii” genetice de organisme cu proprietăți ereditare premeditate. II. s. f. știință care studiază ereditatea și variabilitatea în organismele vii. (< fr. génétique) Vezi definitia »

ITÁLIC, -Ă adj. 1. Care ține de Italia antică. 2. (Poligr.; despre caractere tipografice) Cursiv. [< fr. italique]. Vezi definitia »

METALÓGIC, -Ă adj. Referitor la metalogică. [< fr. métalogique]. Vezi definitia »

MONOCÍCLIC, -Ă, monociclici, -ce, adj. (Biol.; despre unele specii) Care prezintă o singură perioadă de înmulțire pe an. – Din fr. monocyclique. Vezi definitia »