CONVÓI, convoaie, s. n. Grup, șir de vehicule (care transportă materiale, trupe etc.) ♦ Mulțime (încolonată) care merge în aceeași direcție (și cu același scop); coloană; spec. cortegiu. [Pl. și: convoiuri] – Din fr. convoi. Cf. rus. konvoi, it. convoglio. Vezi definitia »

starșói starșói, s.m. (înv.) inspector. Vezi definitia »

ȚOI¹, țoi, s. m. (Ornit.; reg.) Țiclete. – Et. nec. Vezi definitia »

pocitorói, -oáie, s.m. și f. (reg.; în credințele populare) ființă imaginară, duh rău care pocește oamenii și animalele; pocitor. Vezi definitia »

STRIGÓI, -OÁIE, strigoi, -oaie, s. m. și f. (În superstiții) Sufletul unui om (mort sau viu) care s-ar transforma în timpul nopții într-un animal sau într-o apariție fantomatică, pricinuind neajunsuri celor pe care îi întâlnește; p. ext. om născut într-o zodie nefavorabilă, care s-ar afla în legătură cu diavolul și s-ar ocupa cu vrăji și cu farmece. ♦ Epitet dat unui om rău, ursuz sau unui bătrân cu apucături demodate. – Strigă + suf. -oi. Vezi definitia »