Definita cuvantului hiperemie
HIPEREMÍE s.f. Aflux de sânge într-un organ sau într-o regiune a corpului; congestie. [Gen. -iei. / < fr. hyperémie, cf. gr. hyper – peste, haima – sânge].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu hiperemie
ENDOGAMÍE s. f. 1. obicei la unele populații primitive de a se contracta căsătoriile numai între membrii aceluiași trib. 2. (biol.) fuzionare a celor doi gameți în interiorul organismului matern. (< fr. endogamie) Vezi definitia »
ROTOTRANSLÁȚIE s.f. (Fiz.) Mișcare complexă a unui corp, constând din rotația sa în jurul unei axe și din translația în jurul acelei axe. [< fr. rototranslation]. Vezi definitia »
PÁZIE, pazii, s. f. Scândură (ornamentală) așezată vertical la capătul din afară al căpriorilor unui acoperiș cu streașină pentru a ascunde capetele acestora. ◊ Marginea verticală a unui cofraj. ♦ Fâșie de tablă așezată la intersecția unei învelitori cu un zid, pentru a împiedica pătrunderea apei prin rostul de la intersecție. – Cf. păzi. Vezi definitia »
POTENȚIOMETRÍE s. f. electrometrie. (< fr. potentiométrie) Vezi definitia »
REÁCȚIE s. f. 1. faptul de a reacționa; atitudine, manifestare ca răspuns la ceva; ripostă. 2. răspuns nemijlocit al materiei vii la acțiunea unui excitant. 3. transformare a uneia sau a mai multor substanțe chimice sub acțiunea unor agenți externi sau a altor substanțe chimice. 4. (fiz.) forță care se opune unei acțiuni, fiind egală și de sens contrar cu aceasta. ♦ ~ nucleară = ansamblu de fenomene prin care un nucleu atomic ciocnit de o particulă grea sau de un foton suferă o schimbare a structurii sale; ~ în lanț = proces care se poate reînnoi prin el însuși pentru că o parte a produsului e întotdeauna în stare a reimpulsiona reacția; ~ gravitațională = modificare a direcției și a modulului vectorului de viteză caracteristice unei nave spațiale care trece prin apropierea unui corp ceresc, datorită câmpului gravitațional al acestuia. 5. (cib.; și în forma reacțiune) stabilire, în sistemele de transmisie, tehnice automate, în organismele vii și în societate, a unor semnale prin care faza inițială a unui proces este influențată de informația referitoare la starea organelor de execuție sau la rezultatul procesului; conexiune inversă, retroacțiune (2). ◊ derivare a unei puteri din circuitul de ieșire al unui amplificator de radio cu tuburi electronice și introducerea ei în circuitul de intrare. (< fr. réaction) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z