OSOLOGÍE s.f. (Biol.) Studiul lichidelor corpului. [Et. incertă]. Vezi definitia »

ORGANOGENÍE s. f. (Med.) Organogeneză. – Din fr. organogénie, engl. organogeny. Vezi definitia »

ALITERÁȚIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. ◊ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération) Vezi definitia »

MIOLOGÍE s.f. Parte a anatomiei care studiază mușchii; sarcologie. [Pron. mi-o-, gen. -iei. / < fr. myologie, cf. gr. mys – mușchi, logos – studiu]. Vezi definitia »

SUBCATEGORÍE s. f. diviziune a unei categorii. (< sub- + categorie) Vezi definitia »