abrogáție (înv.) (a-bro-, -ți-e) s. f., art. abrogáția (-ți-a), g.-d. art. abrogáției; pl. abrogáții, art. abrogáțiile (-ți-i-) Vezi definitia »

TROPOLOGÍE s. f. 1. limbaj figurat. 2. disciplină care studiază tropii. (< fr. tropologie) Vezi definitia »

HOMEOPLASTÍE s.f. v. homoplastie. Vezi definitia »

HAIDUCÍE, haiducii, s. f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

CÁRDIE, cardii, s. f. Orificiul superior al stomacului, situat la locul de unire dintre esofag și stomac. – Din fr. cardia. Vezi definitia »