Definita cuvantului pustiire
PUSTIÍRE, pustiiri, s. f. Acțiunea de a (se) pustii și rezultatul ei; distrugere, devastare, nimicire. ♦ (Concr.) Pustiu (I 1). [Pr.: -ti-i-] – V. pustii.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pustiire
REPUDIÉRE s. f. acțiunea de a repudia; renegare; (spec.) alungare a soției sau a soțului. (< repudia) Vezi definitia »
FOȘNÍRE, foșniri, s. f. Acțiunea de a foșni și rezultatul ei; foșnitură, foșnit, foșnet. – V. foșni Vezi definitia »
complementare Vezi definitia »
COMANDÁRE s.f. Acțiunea de a comanda. [< comanda]. Vezi definitia »
DESPECIALIZÁRE, despecializări, s. f. Pierdere a specializării. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. déspécialisation. Vezi definitia »