ASONÁNȚĂ s.f. 1. (Lit.) Rimă imperfectă formată numai din identitatea vocalei accentuate. ♦ Repetarea aceleiași vocale accentuate într-un vers sau într-o frază, însoțită de consoane asemănătoare, pentru a produce efecte expresive. 2. Corespondență de sunete. [< it. assonanza, cf. fr. assonance]. Vezi definitia »

vláșiță (-țe), s. f. – Ceapă încolțită. Sb. vlasac (Candrea). Vezi definitia »

VÍZĂ³, vize, s. f. Linie formată din prelungirea razei vizuale, printr-un aparat topografic, până la un anumit punct de pe teren; p. ext. linie trasată pe o planșetă și care unește locul unde se află aparatul de observare cu punctul vizat. – După fr. visée. Vezi definitia »

scocioreálă, scocioréli, s.f. 1. (reg.) căutare, cercetare minuțioasă. 2. (înv. și reg.; în forma: scoroceală) trezitul brusc din somn, la o oră nepotrivită. Vezi definitia »

TRILÉMĂ s. f. situație care pune trei alternative, dintre care trebuie aleasă una. (< germ. Trilemma) Vezi definitia »