preaiubitór, preaiubitoáre, adj. (înv.) 1. (persoană) care iubește foarte mult, care manifestă multă afecțiune. 2. (substantivat) persoană care comite un adulter, care trăiește în mare desfrâu. Vezi definitia »

PONDERATÓR, -OÁRE adj. care ponderează. (< fr. pondérateur) Vezi definitia »

ABATÓR, abatoare, s.n. Loc special amenajat unde se sacrifică animalele în vederea obținerii cărnii, sub control sanitar-veterinar. – Din fr. abattoir. Vezi definitia »

AMBUTISÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor care lucrează la ambutisare. (< fr. emboutisseur) Vezi definitia »

zor (-ruri), s. n. – 1. Urgență, nevoie. – 2. Violență, forță. – 3. Grabă, activitate febrilă. – Mr. zore, megl. zor. Tc. (per.) zor (Șeineanu, II, 390; Lokotsch 2223; Ronzevalle 97), cf. ngr. ζόρι, alb., bg., sb. zor. – Der. zori, vb. (a sili, a constrînge, a grăbi; a accelera); zoriu, adj. (rapid, expeditiv); zoralie, s. f. (dans popular cu mișcări rapide), pe care Șeineanu îl derivă din tc. zorli, der. care pare der. interior, cu suf. expresiv -lie. Cf. zurliu. Vezi definitia »