soárte (-órți), s. f. – 1. Destin, ursită. – 2. Ipostază, circumstanță, stare, condiție. – 3. Parte rezervată de destin fiecăruia. – 4. Operație magică pentru a ghici viitorul. – 5. Sistem de recrutare pentru serviciul militar. – 6. Probabilitate favorabilă. – 7. Placentă. – Var. soartă. Mr. soarte „placentă”, megl. sorți. Lat. sǒrtem (Pușcariu 1603; REW 8107), cf. it., port. sorte, prov., fr., cat. sort, sp. suerte. Cu sensurile 4-6 se folosește mai ales la pl. Der. din lat. *exorta, de la exorῑri (Giuglea, Cercetări, 23; Pascu, I, 158) este improbabilă. Cf. alb. šort (Philippide, II, 556). Der. sorti, vb. (a destina, a predestina; refl., Munt., despre un copil – a face pe el); sorți (var. însorți), vb. (a arunca sorții; a face vrăji); sorțar, s. m. (persoană care a tras la sorți pentru serviciul militar); sorțaș, s. m. (persoană ursită). – Din rom. provine bg. soarta „placentă” (Capidan, Raporturile, 228). Vezi definitia »

AUTOCUNOÁȘTE vb. refl. a-și cunoaște propriul eu, propriile aspirații. (< auto¹- + cunoaște) Vezi definitia »

INCOMODITÁTE s.f. Lipsă de comoditate. ♦ Neplăcere, jenă. [Cf. fr. incomodité]. Vezi definitia »

PSILOFÍTE s.f.pl. Criptogame vasculare fosile, având tulpinile ramificate dihotomic, cu frunze subțiri și spinoase în vârf. [Sg. psilofită. / < germ. Psilophyten]. Vezi definitia »

INTENȚIONALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este intenționat, deliberat. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. intentionalité]. Vezi definitia »