Definita cuvantului holocen
HOLOCÉN s.n. Ultima epocă (serie) a cuaternarului; aluviu. // adj. Care aparține acestei epoci. [Var. olocen s.n. / < fr. holocéne, cf. gr. holos – întreg, kainos – recent].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu holocen
ENDOGÉN, -Ă adj. (Despre organe) De origine internă, născut înăuntrul organului de reproducere. ◊ Intoxicație endogenă = autointoxicație. ♦ (Despre fenomene geologice) Provocat de forțe interne din interiorul Pământului. [< fr. endogène, cf. gr. endon – înăuntru, genos – origine]. Vezi definitia »
SPERMATOGÉN, -Ă, spermatogeni, -e, adj. (Biol.) Care produce celule germinale masculine. – Din germ. spermatogen. Vezi definitia »
GRADÉN s.n. 1. Treaptă înaltă situată la baza unei clădiri. 2. Fiecare treaptă cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, dintr-un stadion etc. [< fr. gradin]. Vezi definitia »
HALUCINOGÉN, -Ă, halucinogeni, -e, adj., s. n. (Substanță, medicament) care provoacă halucinații. – Din fr. hallucinogène. Vezi definitia »
GOGRÉN, gogrene, s. n. V. grogrenă. Vezi definitia »