DRUÍD s. m. preot la vechii celți, aleși pe viață de către nobilimea tribală, care au jucat un rol important în viața juridică și politică, până la cucerirea Galiei de către romani. (< fr. druide, lat. druida) Vezi definitia »

pus la zid expr. 1. condamnat la moarte prin împușcare. 2. care este ținta criticilor formulate de un grup de persoane. Vezi definitia »

HIALOÍD, -Ă adj. care are transparența sticlei; sticlos, vitros. ♦ umoare ~ă = corp vitros; membrană ~ă = membrană care conține umoare hialoidă. (< fr. hyaloïde) Vezi definitia »

DIHIBRÍD s. m. hibrid rezultat din dihibridare. (< fr. dihybride) Vezi definitia »

ANALCÍD subst. Insecticid puternic, întrebuințat mai ales pentru distrugerea păduchilor, a ploșnițelor, a puricilor și a țânțarilor; hexaclorciclohexan. – Denumire comercială. Vezi definitia »