PUBLICÁ, públic, vb. I. Tranz. A face cunoscut tuturor ceva prin tipărire, afișare etc.; a face să apară, a tipări cărți, articole, informații etc. – Din lat. publicare. Vezi definitia »

ÎNFRICÁ vb. I. Refl. (Folosit la timpurile trecute) A se înfricoșa. – În + frică. Vezi definitia »

înfulicá (înfúlic, înfulicát), vb. – 1. A împovăra, a copleși, a covîrși. – 2. A înghiți, a înfuleca. – Var. înfuleca, (rar) înfuli. Lat. fullĭcāre „a scutura, a bate”, de la fullo „bătătoare, piuă”. Pentru trecerea semantică, cf. sp. cargar. Explicația tradițională, pe baza lat. follĭcāre, de la follis (Pușcariu 846; Candrea-Dens., 620; REW 3417; DAR), pare mai puțin convingătoare, întrucît lat. înseamnă „a sufla, a pufni” (pentru a explica semantismul, Tiktin admite influența lui foale), și că primul sens, care trebuie să fie cel original, rămîne neexplicat. Ultima var., pentru care se citează un singur ex., este neclară. Vezi definitia »

RATIFICÁ vb. tr. a face o ratificare. (< fr. ratifier, lat. ratificare) Vezi definitia »

INCULCÁ vb. I. tr. (Liv.) A întipări în mintea cuiva, prin repetiție, o idee, o normă de purtare etc. [P.i. incúlc. / < fr. inculquer, lat. inculcare]. Vezi definitia »