Definita cuvantului omogen
OMOGÉN, -Ă adj. 1. Care prezintă omogenitate; de același fel, de aceeași substanță, de aceeași natură. ♦ Ale cărui părți se unesc sau au o structură unitară. 2. (Mat.; despre funcții cu mai multe variabile) Ale cărei valori rămân proporționale pentru variabile proporționale. [Var. homogen, -ă adj. / < fr. homogène, cf. gr. homos – asemănător, genos – gen].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu omogen
BREMEN [brémən] 1. Oraș în N Germaniei, port. (29,8 mil. t, 1985) pe Weser, centru ad-tiv al landului cu același nume; 535,1 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Aeroport. Mari antrepozite. Constr. navale. Ind. siderurgică, constr. de mașini (electrotehnică), chimică, textilă, alim. Domul (sec. 11-13), primărie (sec. 15-17). Muzee. Universitate. Arhiepiscopie din 787. 2. Land în N Germaniei; 404 km2; 662 mii loc. (1988). Cuprinde zona orașului Bremen și avanportul său Bremerhaven. Vezi definitia »
ROENTGEN1- elem. röntgen2-. Vezi definitia »
VILBROCHÉN, vilbrochenuri, s. n. (Tehn.) Arbore al unui motor, cu unul sau cu mai multe coturi, antrenat prin una sau mai multe biele într-o mișcare de rotație pe care o transmite unui mecanism (cu pistoane); arbore cotit. [Pl. și vilbrochene] – După fr. vilebrequin. Vezi definitia »
AGNÓMEN, agnomene, s. n. Supranume, poreclă purtată de romani în urma unor fapte deosebite. – Din lat. agnomen. Vezi definitia »
RÖNTGEN2-/ROENTGEN- RÖ'NT-GHEN-/ elem. „raze X”. (< fr. röentgen) Vezi definitia »