Definita cuvantului omologie
OMOLOGÍE s.f. Calitatea a ceea ce este omolog. ♦ (Mat.) Corespondență omografică între punctele unui același plan proiectiv. ♦ (Biol.) Corespondență de structură a unuia sau a unor organe la două specii diferite ca urmare a originii lor comune. [Gen. -iei, var. homologie s.f. / < fr. homologie].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu omologie
CARDIOMALACÍE s.f. (Med.) Distrofie a mușchiului cardiac. [Pron. -di-o-, gen. -iei. / < fr. cardiomalacie, cf. gr. kardia – inimă, malakia – înmuiere]. Vezi definitia »
NĂVĂLNICÍE s. f. (Rar) Impetuozitate. – Năvalnic + suf. -ie. Vezi definitia »
TIFLOLOGÍE s. f. Ramură a defectologiei care studiază multidisciplinar orbirea și ambliopia, compensarea acestora prin tiflotehnică, educarea, instruirea și calificarea nevăzătorilor. – Din fr. typhlologie. Vezi definitia »
HISTOCHIMÍE s. f. Ramură a histologiei care studiază, cu ajutorul unor coloranți, structura chimică a celulelor și a țesuturilor organismului. – Din fr. histochimie. Vezi definitia »
FECIORÍE2, feciorii, s. f. Timpul cât cineva este fecior; epocă din viață petrecută ca fecior neînsurat. – Din fecior + suf. -ie. Vezi definitia »