Definita cuvantului nomenclatură
NOMENCLATÚRĂ2 s. f. (În fostul bloc comunist, pînă în 1989 / 1991) 1. Denumire dată celor mai importante funcții de conducere. 2. Pătura conducătoare, privilegiată, din sistemul comunist. (cf. rus. nomenklatura) [după das große Wörterbuch der deutschen Sprache]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu nomenclatură
ȘEUȘOÁRĂ, șeușoare, s. f. (Pop.) Șeluță. – Din șea (= șa) + suf. -uș-oară. Vezi definitia »
CRUCÍȚĂ, crucițe, s. f. (Rar) Cruciuliță (1). – Cruce + suf. -iță. Vezi definitia »
MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta. Vezi definitia »
BRETÉLĂ, bretele, s. f. Sistem de ramificație de cale ferată, alcătuit din două diagonale încrucișate și așezat între două linii, care permite trecerea trenului de pe o linie pe alta, în ambele sensuri. – Fr. bretelle. Vezi definitia »
ALGOCENÓZĂ s. f. grupare naturală din indivizii uneia sau ai mai multor specii de alge. (< fr. algocénose) Vezi definitia »