Definita cuvantului pirimidină
PIRIMIDÍNĂ, pirimidíne, s. f. 1. Bază slabă organică cu miros penetrant, C4H2N2. 2. Derivat al pirimidinei (1.). ◊ (în particular) Bază (ca citozina, timina sau uracilul) care intră în compoziția acidului dezoxiribonucleic sau a acidului ribonucleic. (terminolog. științif., transf. din piridină) [MW]
Sursa: Neoficial
Sursa: Neoficial
Cuvinte ce rimeaza cu pirimidină
ANTOFÍTĂ, antofite, s. f. (La pl.) Nume dat plantelor cu flori; (și la sg.) plantă din acest grup; spermatofită. – Din fr. anthophytes. Vezi definitia »
TRẤMBĂ, trâmbe, s. f. 1. Bucată mare de pânză sau de stofă (făcută sul); val. 2. Dungă, fâșie. 3. Val, vârtej de apă, de praf etc. 4. Rând, șir, lanț. 5. Ceată, grămadă (de oameni), pâlc. – Din sl. tronba. Vezi definitia »
zavéră (-re), s. f. – 1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turcești. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s. m. (partizan al mișcării grecești de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu. Vezi definitia »
pláșcă1, plăști, s.f. (reg.) 1. un fel de plasă de pescuit, asemănătoare cu prostovolul. 2. plantă cu frunzele crețe; crețișoară, tășculiță. 3. (înv.) pelerină lungă, mantie, hlamidă; veșmânt lung. 4. (înv.) platoșă. 5. bandaj, pansament; cataplasmă. 6. acoperișul casei. 7. loc în care se păstrează nutrețul pentru vite. 8. obiect care servește la susținerea fagurilor. 9. (înv.) praștie de aruncat pietre. Vezi definitia »
CUTÚMĂ, cutume, s. f. Normă de drept consfințită printr-o practică îndelungată: consuetudine, obicei. ♦ (În vechiul drept) Obiceiul pământului. – Din fr. coutume. Vezi definitia »