PRĂDÁLICĂ, prădalice, s. f. (În evul mediu, în Țara Românească) Bun funciar trecut în stăpânirea domniei la stingerea descendenței masculine a proprietarului. – Din sl. prădalica. Vezi definitia »

bască, s. f. sg. arest; pușcărie; închisoare. Vezi definitia »

VESÉLĂ s.f. Totalitatea vaselor folosite la masă; văsărie. [< fr. vaiselle]. Vezi definitia »

PLETISMOGRÁMĂ s. f. curbă obținută la pletismograf. (< fr. pléthysmogramme) Vezi definitia »

știúhă, știúhe, s.f. (reg.) prelungire a hornului, prin care iese fumul în pod, la casele fără coș. Vezi definitia »