OSTEOLOGÍE s. f. Parte a anatomiei care se ocupă cu studiul oaselor. [Pr.: -te-o-] – Din fr. ostéologie. Vezi definitia »

COLOPATÍE, colopatii, s. f. (Med.) Denumire generică pentru afecțiunile colonului. – Din fr. colopathie. Vezi definitia »

PROPRIOCÉPȚIE s. f. 1. activitate a sensibilității proprioceptive; rezultatul acesteia. 2. percepție de sine însuși. (< fr. proprioception) Vezi definitia »

UROBACTÉRIE s. f. bacterie saprofită care descompune ureea. (< fr. urobactérie) Vezi definitia »

BÁRIE, barii, s. f. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea unei forțe de o dină pentru un centimetru pătrat. – Din fr. barye. Vezi definitia »