ARLBERG, trecătoare în Alpii Centrali (Austria), între Alpii Retici și Alpii Bavariei, punînd în legătură Tirolul cu Vorarlberg, la 1.802 m alt.La 1.311 m alt. s-a construit (1884) un tunel feroviar (10.239 m) și o c. f. electrificată, iar la 1.793 m alt., în 1978, un tunel rutier (14 km, cel mai lung din lume). Vezi definitia »

ERG² s. n. deșert de nisip acoperit cu dune, în Sahara, Peninsula Arabică etc. (< fr. erg) Vezi definitia »

PRELÁRG s. n. (Rar) Întindere vastă, spațiu întins. ◊ Loc. prep. În prelargul = în largul, pe întinsul, în cuprinsul. – Pre² + larg. Vezi definitia »

garg- – Rădăcină expresivă, ale cărei der. desemnează insecte, ca gîng-; cf. și bg. gurgulica „turturea”, ngr. γαργάρι, sp. gorgojo, lat. curculio. Der. gărgăriță, s. f. (insectă, Calandra granaria; nume dat mai multor insecte, Bruchus pisi, Tinea granella, Coccinella septempunctata), care uneori se derivă, probabil neîntemeiat, din lat. *gurgulus în loc de curculis (Schuchardt, ZRPh., XXVI, 586); din ngr. γαργάρι (Bogrea, Dacor., IV, 816); din bg. găgrica (Conev 52) sau din sb. gàgrica (Cihac, II, 116), dar care trebuie să fie un der. de la tema expresivă reduplicată gărgăr-, cu suf. -iță, cf. veveriță, bivoliță; originea expresivă este de asemenea evidentă, datorită numărului mare de var.: gîrgără, gîrgăliță, gărgăliță, gîlgăriță, etc. Din aceeași rădăcină provine gărgăun, s. m. (insectă, trîntor, Vespa crabro; bondar, bărzăun, Bombus terrestris; Molia-stupilor; îngîmfat, îmfumurat, fanafaron), cf. și găun (după DAR și Scriban, din lat. crabro, ceea ce pare dificil, cf. REW 2293). – Der. gărgărițos (var. gărgălițos, gărgăricios), adj. (viermănos), gărgărițit (var. (în)gărgărițat), adj. (viermănos); gărgăunos, adj. (viermănos). Din rom. provin bg. gargarica (Capidan, Raporturile, 215); sb. gagrica, rut. gulgulyca, gergelyca, mag. gergelice, gergerice (Candrea, Elemente, 405; Berneker 290). Vezi definitia »

AXEL HEIBERG [æxəl háibərg], îns. în Arhipelagul Arctic Canadian; 41 mii km². Alt. max.: 1.800 m. Ghețari. Vezi definitia »