MÉNTĂ s.f. Plantă din familia labiatelor, ale cărei frunze conțin un ulei bogat în mentol; (pop.) izmă. [Var. mintă s.f. / < lat. mentha, cf. fr. menthe]. Vezi definitia »

SUMÁBILĂ, sumabile, adj. (Mat.; despre o funcție) Integrabilă; (despre o serie) convergentă. – Din fr. sommable (după sumă). Vezi definitia »

RÍCȘĂ s.f. (Rar) Trăsurică cu două roți trasă de un om, folosită în unele țări din Orient. [< engl. ricksha, germ. Rikscha]. Vezi definitia »

oculátă (oculáție), s.f. (înv.) descindere a magistratului pentru examinarea personală a unui fapt. Vezi definitia »

ACETÓNĂ s. f. Lichid incolor, cu miros plăcut, folosit în industrie. – Fr. acétone. Vezi definitia »