Definita cuvantului ictus
ÍCTUS s.n. 1. (Metr.) Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. (Muz.) Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. (Med.) Atac morbid subit; șoc. [Pl. -usuri, (s.m.) -uși. / < fr., lat. ictus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu ictus
BIOTÓNUS s. n. raportul dintre asimilație și dezasimilație în organism. (< lat., fr. biotonus) Vezi definitia »
ANTEPÚS, -Ă, antepuși, -se, adj. Care a fost pus înainte. – V. antepune. Vezi definitia »
STRADIVÁRIUS s. n. vioară, violă sau violoncel fabricate de Antonio Stradivarius sau asemănătoare acestora. (< fr. stradivarius) Vezi definitia »
predispus a fi pus persuadat.
predispus la a prelua fara discernamant. Vezi definitia »
REDÚS, -Ă, reduși, -se, adj. 1. Scăzut, micșorat, diminuat (ca proporții, cantitate, intensitate, valoare). ♦ (Despre funcții și expresii algebrice) Asupra căreia s-a efectuat operația pentru obținerea celei mai simple forme; simplificat. 2. (Despre oameni) Lipsit de inteligență, de cultură, mărginit, prost. 3. (Chim.; despre substanțe) Din care a fost scos oxigenul și care a câștigat electroni. – V. reduce. Vezi definitia »