Definita cuvantului imanent
IMANÉNT, -Ă adj. Propriu naturii obiectului, decurgând lăuntric din natura obiectului; intrinsec, constant, permanent. ◊ Filozofia (sau școala) imanentă = școală filozofică idealist-subiectivă care susținea că existența, realitatea reprezintă exclusiv conținutul conștiinței. // s.m. și f. (Rar) Adept al filozofiei imanente. [Cf. fr. immanent, it. immanente, lat. immanens].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu imanent
VIBRÁNT, -Ă adj. 1. care vibrează, care produce sunete. ♦ consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță prin vibrarea repetată a vârfului limbii la atingerea ușoară a alveolelor incisivilor superiori. 2. (fig.) care face să vibreze; emoționant, patetic. (< fr. vibrant) Vezi definitia »
SUBAGÉNT s.m. Persoană sau întreprindere care lucrează pe contul și în numele unui agent mandatar. [După fr. sous-agent]. Vezi definitia »
REFLECTÁNT, -Ă, reflectanți, -te, adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață reflectă (bine) lumina, sunetele etc.; reflectorizant. – Reflecta + suf. -ant. Vezi definitia »
ABSÉNT, -Ă, absenți, -te, adj. 1. Care nu e de față, care lipsește. 2. Fig. Care nu este atent la ce se petrece în jurul lui; distrat. – Din fr. absent, lat. absens, -ntis. Vezi definitia »
ESCARPAMÉNT s.n. (Franțuzism) Pantă abruptă. [< fr. escarpement]. Vezi definitia »