GĂRDURÁRIȚĂ, gărdurarițe, s. f. Arbust spinos, otrăvitor, cu frunze lanceolate și flori roșii-violete, cultivat pentru a forma garduri vii (Lycium halimifolium). – Garduri (pl. lui gard) + suf. -ariță. Vezi definitia »

izvoditúră s.f. (înv.) născocire, scornire, născodire, stârnire, plăsmuire. Vezi definitia »

SPLINÚȚĂ, splinuțe, s. f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. -uță. Vezi definitia »

MÍNĂ² s.f. Înfățișare; expresie a feței; fizionomie. [< fr. mine]. Vezi definitia »

HĂMISEÁLĂ s. f. V. hămeseală. Vezi definitia »