ÎNCOVOIETÚRĂ, încovoieturi, s. f. Partea încovoiată a unui obiect; curbură, sinuozitate, încovoială. – Încovoia + suf. -tură. Vezi definitia »

NU-MI PASĂ! ete fleoșc! / pula! / scârț!, etete!, mă doare-n cot! / cur! / pix! / șpiț!, mi se rupe! Vezi definitia »

TRIETERÍDĂ s.f. Perioadă de trei ani în calendarul grecesc. ♦ (La pl.) Sărbători în cinstea lui Bachus care se celebrau din trei în trei ani în Tracia și Beoția. [Pron. tri-e-. / < fr. triétéride, gr. trieteris]. Vezi definitia »

PRIMĂREÁSĂ, primărese, s. f. Primăriță. – Primar + suf. -easă. Vezi definitia »

MÍNĂ¹ s.f. 1. Loc subteran special amenajat, de unde se extrag minerale. ♦ Ansamblul lucrărilor subterane care permite exploatarea unor zăcăminte. ♦ (Fig.) Mare bogăție (ascunsă). 2. Cilindru subțire de grafit etc. din interiorul creioanelor. 3. Armă alcătuită dintr-o încărcătură de exploziv și un dispozitiv de aprindere, care explodează prin lovire sau la comandă. [< fr. mine, it. mina, germ. Mine]. Vezi definitia »