MIÉRLĂ, mierle, s. f. Pasăre cântătoare de pădure, cu cioc galben și cu pene negre (Turdus merula). ◊ Mierlă sură (sau gulerată) = pasăre migratoare cu pene de culoare brună, cu un guler de pene albe în jurul gâtului (Turdus torquatus). Mierlă de pârâu = pescărel. – Lat. mer(u)la. Vezi definitia »

abúbă, abube, s.f. (pop.) bubă neagră (mai ales în gură). Vezi definitia »

LITÁRGĂ s.f. Oxid de plumb. [< fr. litharge, cf. gr. lithos – piatră, argyros – argint]. Vezi definitia »

CARABÍDĂ, carabide, s. f. (La pl.) Familie de insecte coleoptere alergătoare, care se hrănesc cu omizi, viermi etc.; (și la sg.) insectă care face parte din această familie. – Din fr. carabides. Vezi definitia »

DISPÉNSĂ, dispense, s. f. Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); (concr.) act, document care atestă această scutire. – Din fr. dispense. Vezi definitia »