ARBITRÁL, -Ă, arbitrali, -e, adj. Hotărât de arbitru. Sentință arbitrală. ♦ Alcătuit din arbitri. Comisie arbitrală. – Fr. arbitral. Vezi definitia »

halál s. n. – 1. Dar, cadou. – 2. Mulțumire, recunoștință. – 3. Noroc, fericire. – Mr. halane. Tc. halal (Șeineanu, II, 199; Lokotsch 794), cf. ngr. χαλάλι „permis”, alb. halalj, bg., sb. halal „fericire”. Primele două sensuri sînt înv. (sec. XVIII), ultimul mai ales ca adv., ngr. χαλάλι σου „să-ți fie de bine”, bg. halal da e „să fie cu noroc”; echivalează cu sp. „enhorabuena”. Vezi definitia »

BILABIÁL, -Ă adj., s. f. (consoană) care se articulează prin participarea buzelor. (< fr. bilabial) Vezi definitia »

PARIETÁL, -Ă adj. (Anat.) Referitor la peretele unei cavități. ♦ Os parietal (și s.n.) = fiecare dintre cele două oase care formează părțile laterale ale cutiei craniene, fiind situate între osul frontal și osul occipital. ♦ Pictură parietală = pictură rupestră. // s.f.pl. Grup de plante dicotiledonate cu ovulele fixate de peretele carpelelor în perechi simetrice. [Pron. -ri-e-. / < fr. pariétal(es), cf. lat. paries – perete]. Vezi definitia »

IREÁL, -Ă adj. care nu există în realitate; nereal, imaginar, fantastic. ◊ (despre verbe) care prezintă acțiunea ca pe o ipoteză nerealizată sau nerealizabilă. (< fr. irréel) Vezi definitia »