RECÓLTĂ, recolte, s. f. 1. Cantitate de cereale sau de alte roade adunate într-o anumită perioadă; rod. ♦ Fig. Rezultat al unei munci, rod (satisfăcător) al unei activități depuse. 2. Operație de strângere a roadelor produse de plantele agricole; recoltare, culegere; cules. ♦ Epoca, timpul recoltării. – Din fr. récolte. Vezi definitia »

smulsătúră, smulsătúri, s.f. (înv.) smulgere. Vezi definitia »

PIRIDÍNĂ, piridine, s. f. Substanță organică aromatică, lichidă, incoloră, toxică, solubilă în apă, în alcool și în eter, cu miros caracteristic neplăcut, folosită la fabricarea unor medicamemte, a unor materii colorante etc. – Din fr. pyridine. Vezi definitia »

nevăstúță, nevăstúțe, s.f. (pop.) nevestică. Vezi definitia »

LINGVÍSTICĂ, lingvistici, s. f. Știința care studiază limba (II) și legile ei de dezvoltare. [Var.: (înv.) limbístică s. f.] – Fr. linguistique. Vezi definitia »