PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection. Vezi definitia »

ADJONCȚIÚNE s. f. unire, alipire. (< fr. adjonction) Vezi definitia »

LOCAȚIÚNE s. f. v. locație. Vezi definitia »

SISSONNE SI-SÓN/ s. n. (coregr.) săritură de pe ambele picioare, după un plié, cu aterizare pe un picior. (< fr. sissonne) Vezi definitia »

CAYENNE [caién], oraș, centru ad-tiv al Guyanei Franceze, port la Oc. Atlantic; 38,2 mii loc. (1987). Aeroport internațional. Prelucr. lemnului; produse alim. Loc de detenție (1852-1944). Vezi definitia »