Definita cuvantului incantație
INCANTÁȚIE s.f. Cuvânt magic; ceremonie prin care vracii pretind că fac farmece și vrăji; (fig.) stare de extaz; încântare. [Gen. -iei, var. incantațiune s.f. / cf. fr. incantation, lat. incantatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu incantație
POTOLOGÍE s.f. (Liv.) Tratat asupra băuturilor. [Gen. -iei. / < fr. potologie]. Vezi definitia »
PRERÍE s.f. Întindere mare de pășuni în America de Nord, acoperită cu ierburi înalte și subarbuști. [Pron. -ri-e, gen. -iei, var. preerie s.f. / < fr., engl. prairie]. Vezi definitia »
CONCLAMÁȚIE s.f. (Ist.) Prima ceremonie funerară la romani, prin care era invocat mortul. [Gen. -iei, var. conclamațiune s.f. / < lat. conclamatio, cf. fr. conclamation]. Vezi definitia »
TOPOFOBÍE s. f. (Med.) Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată față de un anumit loc. – Din fr. topophobie. Vezi definitia »
SUBREDÁCȚIE s. f. redacție locală a unui ziar, a unei reviste etc. care au sediul central în capitală. (< sub- + redacție) Vezi definitia »