LATITÚDINE s. f. 1. poziția în grade a unui punct de pe glob sau a unui astru față de un plan ecuatorial de referință. 2. (mat.) una dintre coordonatele polare spațiale, reprezentând unghiul format de raza vectoare a unui punct dat cu planul triedrului ortogonal la care se raportează punctul. 3. (fig.) libertate de acțiune, de alegere. (< it. latitudine, fr. latitude, lat. latitudo) Vezi definitia »

CONSUMAȚIÚNE s. f. v. consumație. Vezi definitia »

ARGUMENTAȚIÚNE s.f. v. argumentație. Vezi definitia »

ALEUTINE 1. Arh. compus din 110 ins. vulcanice, înșiruite pe o distanță de 2.740 km, situat între Pen. Alaska și Pen. Kamceatka, despărțind M. Bering de Oc. Pacific; 37,8 mii km²; 8,5 mii loc. Localit. pr.: Unalaska. Ins. pr.: Unalaska, Unimak, Umnak, Atka. Pescuit, vînătoare de foci. Rezervație naturală pentru animale marine. În 1867, Rusia le-a vîndut, împreună cu Alaska, S.U.A. 2. Mare fosă în N Oc. Pacific, în lungul arh. cu același nume. Lungime: c. 3.500 km. Ad. max.: 8.100 m. Descoperită în 1936. Vezi definitia »

CONSUMAȚIÚNE s.f. v. consumație. Vezi definitia »