METÓDICĂ, metodici, s. f. Parte a didacticii generale care studiază principiile, metodele și formele de predare adaptate specificului fiecărui obiect de învățământ. ♦ Care normează aceste metode și forme. – Din germ. Methodik, rus. metodika. Vezi definitia »

ROTATÉCĂ s.f. v. rototecă. Vezi definitia »

MILANÉZĂ s.f. Tricot (de mătase) pentru lenjerie, pentru bluze etc. [< fr. milanais, it. milanese, cf. Milano – oraș în Italia]. Vezi definitia »

CHIMOTRIPSÍNĂ s. f. enzimă proteolitică din sucul pancreatic, care participă alături de tripsină la degradarea proteinelor. (< fr. chymotrypsine) Vezi definitia »

LUNÚRĂ s.f. (Silv.) Defect în structura lemnului, constituind începutul de putrezire a acestuia. [< fr. lunure]. Vezi definitia »