UITÁRE, uitări, s. f. 1. Faptul de a uita, de a nu-și aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ◊ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) față de interesele proprii. ◊ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-și amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Neființă, neant. – V. uita. Vezi definitia »

popâlníre, popâlníri, s.f. (reg.) umplere a unui vas până la refuz. Vezi definitia »

PONCÍRE, ponciri, s. f. v. PONCI. – [DAR] Vezi definitia »

RECONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a reconsolida și rezultatul ei. [< reconsolida]. Vezi definitia »

ILUMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) ilumina. 2. (fiz.) mărime fotometrică egală cu densitatea fluxului lumios care cade pe suprafața unui corp. (< ilumina) Vezi definitia »