SATELÍT I. s. m. 1. (ant.) mercenar care își însoțea stăpânul. ◊ (fig.) cel care urmează și execută orbește ordinele cuiva; acolit. 2. corp ceresc obscur care gravitează în jurul unei planete, însoțind-o în mișcarea ei de revoluție. 3. ~ artificial = corp metalic de forme diverse cu aparataj științific, lansat de savanți în spațiul interplanetar cu ajutorul unei rachete și care se rotește în jurul Pământului. 4. (mec.) roată dințată a unui mecanism planetar care se rotește liber în jurul unui ax. 5. mică masă cromatică atașată unui cromozom printr-un filament subțire. 6. localitate de importanță secundară în apropierea unui oraș, dependentă de acesta. II. adj., s. n. (stat) ~ = (stat) care depinde de un altul pe plan politic sau economic. (< fr. satellite) Vezi definitia »

țigluit, -ă, țigluiți, -te adj. elegant. Vezi definitia »

vâjâít s. n., pl. vâjâíturi Vezi definitia »

pehnít, -ă, adj. (înv. și reg.) a duce lipsă de ceva. Vezi definitia »

RĂZBÍT, -Ă, răzbiți, -te, adj. 1. (Despre piedici, obstacole etc.) Peste care s-a trecut, care a fost depășit (cu efort mare). 2. (Despre oameni) Care este biruit, copleșit de durere, de greutăți etc. – V. răzbi. Vezi definitia »