CROM s.n. Metal alb-cenușiu, dur, asemănător cu fierul, care se folosește la fabricarea oțelului inoxidabil și la cromare. ◊ Galben de crom = cromat de plumb, folosit în vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare]. Vezi definitia »

AERODRÓM s. n. teren special amenajat pentru decolarea și aterizarea avioanelor. (< fr. aérodrome) Vezi definitia »

DESMODRÓM, -Ă adj. (Despre mecanisme) La care legăturile dintre elemente asigură o mișcare univoc determinată a oricărui element condus. [< fr. desmodrome, cf. gr. desmos – legătură, dromos – drum]. Vezi definitia »

om care e redus mintal si nare nimic in cap si care o are mica Vezi definitia »

HEMANGIÓM, hemangioame, s. n. Anomalie vasculară (congenitală) care constă dintr-o aglomerare de vase capilare nou formate și care se prezintă ca o pată roșie-violacee de dimensiuni variate, localizată pe mâini, pe față, pe buze etc. [Pr.: -gi-om] – Din fr. hémangiome. Vezi definitia »