ERECTÍL, -Ă, erectili, -e, adj. Referitor la erecție, capabil de erecție. – Din fr. érectile. Vezi definitia »

polistíl, polistílă, adj. (înv.) 1. (despre construcții arhitectonice) care are un număr mare de coloane. 2. de mai multe stiluri. Vezi definitia »

PREZUMÁBIL, -Ă adj. (Rar) Care se poate presupune. [Cf. fr. présumable]. Vezi definitia »

VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable. Vezi definitia »

UTÍL, -Ă adj. Folositor, trebuincios, necesar. ♦ În timp util = la timp, la momentul potrivit. ♦ s.n. Ceea ce folosește la ceva. [Cf. fr. utile, lat. utilis]. Vezi definitia »