CONTRAPÚNE, contrapun, vb. III. Tranz. (Rar) A opune. – Contra¹- + pune. Vezi definitia »

DESUETÚDINE s. f. ieșire din vigoare a unei legi prin neglijarea ei mult timp. ♦ a cădea în ~ = a ieși din uz, a se perima; a se demoda. (< fr. désuétude, lat. desuetudo) Vezi definitia »

ABNEGAȚIÚNE s.f. v. abnegație. Vezi definitia »

PARALIPOMÉNE s. n. pl. 1. cărțile istorice ale Bibliei. 2. completare, adaos la o operă științifică. (< fr. paralipomènes, gr. paralipomenon) Vezi definitia »

VICISITÚDINE s. f. concurs de împrejurări nefavorabile; (p. ext.) necaz, suferință. (< fr. vicisitude, lat. vicissitudo) Vezi definitia »