BUNT, bunturi, s. n. (Înv. și reg.) Conjurație; răscoală. – Pol., rus bunt. Vezi definitia »

AMÁNT, -Ă, amanți, -te, s. m. și f. Persoană care întreține relații de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis. Vezi definitia »

PANDÁNT s. n. obiect decorativ simetric cu altul. (< fr. pendant) Vezi definitia »

MONOELECTROVALÉNT, -Ă, monoelectrovalenți, -te, adj. (Despre elemente chimice) Care are electrovalența egală cu unitatea. [Pr.: -no-e-] – Mono- + electrovalent. Vezi definitia »

EMINÉNT, -Ă adj. Excelent, excepțional, cu mari calități. [< fr. éminent, it. eminente, lat. eminens – dominant]. Vezi definitia »